Recunosc evidenta capacitate de volatilizare a ideilor. De ce credeti, oare, ca am ales in deschiderea acestor festivitati literare sa conchid introducerea parcursului meu sinuos in competitia prezenta cu o remarca de asemenea anvergura imprecis definita, poate. Pentru ca o idee noua ingroapa una abia nutrita, si astfel sa nastea noutatea. Ei bine, atunci am decis sa concurez, sa ma avant, sa ma inham la acest maraton blogosferic capabil sa ne dezvolte si desluseasca abilitatile compozitionale epice, publicistice, lirice. Da, chiar si lirice, pentru ca SuperBlog este lirica evenimentului in sine, este critica propriilor calitati si aptitudini, este monologul propriilor ideologii, este tematica propriilor mentalitati, si, cu deosebire, dezbaterea gandurilor, cugetarilor, sentimentelor, este un manifest al creatiei si inspiratiei compuse intr-un bol comun, adresat cititorilor care iti impartasesc sau lezeaza caracaterul propriilor opinii, insa intodeauna isi exprima o parere demna de luat in seama. In prima instanta, mi s-a ivit respectiva oportunitate sub forma unui anunt de promovare pe pagina de facebook a revistei "Orizonturi Literare", a fost indeajuns un simplu click, m-a incantat initiativa si ideea in sine, pecetluindu-mi astfel, soarta in competitie. Indemnul a venit din cotloanele adumbrite de speranta ale constiintei, ratiunii si impulsului purificator launtric.
Ce m-ar recomanda pentru distinsa calitate de consilier de imagine a candidatului SuperBlog? Abilitatile oratorice bine definite si conturate de o reala dorinta, de un mai lizibil tel ori aspiratie, modelarea infleziunilor vocii dupa propriile necesitati si nevoi. Pentru ca esenta dospita a acestei colaborari permanente cu cel in cauza, si anume, candidatul SuperBlog(!), consta tocmai in cunoasterea, recunoasterea si afirmarea de drept a unei personalitati remarcante si marcante impuse de acesta, pana la urma, si a unei prospere si cuprinzatoare posesii de calitati, un aspect definitoriu al sansei, al cauzei sale sustinute in lupta pentru suprematie literara, in conflictul de interese blogosferice.
De ce imi cunoasteti candidatul? De ce il considerati a fi o remarcabila si inteleapta optiune in vederea desemnarii castigatorului in aceasta competitie cu iz primavaratec, atribut propriu ideilor sustinute, abia incropite, proaspat cladite, recent tencuite? Pentru ca vi l-am prezentat. Se impune de la sine o analiza circumspecta a activitatii sale, dar putem afirma cu seriozitate ca in toate interventiile sale artistice, deoarece, in cele din urma, a fi blogger este o arta, deopotriva apropiata de cele doua margini ale universului scriitoricesc, ratiunea si talentul, a demonstrat ingeniozitate in abordare si o creativitate debordanta in metafore.
Cred ca am facut o evidenta, succinta, desi destul de generala prezentare sau apreciere a participarii candidatului pe care il reprezint in functia pe care o ocup cu deosebita consideratie si stima fata de aceasta ambulanta intruchipare a talentului absolut, incat apelez la implicarea si sustinerea platformei si trustului de presa al televiziunii nationale, a radio Lynx si revistei "Orizonturi Literare" pentru a-l promova pe acesta. Emisiunile difuzate si caracterul profesionist al relatarilor se pliaza satisfacator pe cerintele acestei competitii pe care candidatul meu le poate satisface doar cu ajutorul dumneavoastra. De-a lungul timpului ati adus doar prim-plan-uri reprezentative, de marca si inalta clasa ale social-politic-ului romanesc, dezbatand cele mai aprinse si de interes subiecte ale momentului, bucurandu-va astfel de audiente impresionante si un auditoriu devotat muncii de calitate pe care o efectuati. Reprezentati, in opinia mea si a clientului meu, dar mai ales a unei natiuni intregi, un reper si un nume de top in media romaneasca si pe piata literara romaneasca, incat as socoti o onoare in sustinerea dumneavoastra, oferindu-va oportunitatea unor noi adepti si aderenti prin molipsitoarea indemanare de atractie a publicului a acestui candidat care ofera mereu o noutate, un plus de substanta, constituind o marca vie a originalitatii si comunicarii.
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
Blogul acesta ilustrează întreaga mea viaţă ca poet, chitarist şi, de asemenea, pareri, opinii personale despre educaţie şi nu numai...
VISIT ROMANIA
vineri, 28 noiembrie 2014
joi, 27 noiembrie 2014
Zugravind cu oja portretul unei domnisoare
Simbol al elegantei si
naturaletii, prototipul rafinamentului si inteligentei divine, femeia este
blandetea, grandoarea si puritatea intrupate intr-o singura fiinta. Ca barbati,
avem macar obligatia de a recunoaste meritele adjudecate cu multa sarguinta si
devotament in materie de moda ale acesteia, ca material de uz tehnic si
inspirational pentru privirile vigilente si exclusiv critice ale celor amintiti
in incipitul filozofic al acestor remarci. Este, pana la urma, o filozofie
nedefinita, imprecisa si dificil de controlat si manipulat de ratiunea unui
barbat. Pentru ca da, si nu consider ca afirmatiile mele urmatoare au capatat
deja valente generice, sunt universal valabile, adesea nu suntem capabili de a
catadicsi o intrebuintare anume a articolelor vestimentare, ori a accesoriilor
utilizate de sportul feminin in vederea accesorizarii doamnelor si
domnisoarelor cu evenimentul propriu-zis.
Intr-adevar, nu prea putem sa
intelegem femeile, privitor la mentalitatile sustinute, la ideologiile
promovate, la suita de sentimente si stari spirituale (cat mai ales oscilatiile
lor), sau chiar la alegerea stilului abordat in infrumusetarea aspectului
fizic. Sunt, cu siguranta, un sistem complex si instabil, dar tocmai aceasta
este splendoarea situatiei create, tocmai acesta este produsul si pricina legii
atractiei pe care ele o exercita asupra noastra. Este adevarat ca nu poti
cunoaste o fata decat in clipa in care esti familiar cu universul ei launtric
si ai reusit sa-ti cladesti un camin in cele mai ascunse cotloane (sau poate
nici intr-un asa fel) ale sufletului ei, insa nu putem contesta faptul ca
primul aspect studiat la aceasta este aspectul fizic, primul contact este
contactul vizual, iar prima impresie este influentata cu preponderenta de
aspectul estetic al persoanei. Dar, deseori, nu intram in profunzimea
situatiei, ci ne limitam la un flirt de priviri de cateva secunde sau minute.
Dincolo de imbracaminte, un
barbat se arata interesat de accesoriile vestimentare, a carei categorie putem
sustine ca apartine si manichiura, avand ca unealta de interes comun oja. Pana
la urma, aceasta este o piesa fundamentala, intrucat constituie esenta viziunii
artistice interioare a femeii. Ai posibilitatea de a deslusi un detaliu semnificativ
privitor la personalitatea, caracterul personajului prezentat de circumstante
ochilor tai curiosi. Efervescenta, spiritul artistic debordant, senzualitatea,
ingeniozitatea, trairea intensa a unui impas emotional, spiritul sociabil sau
intrinsec si multe altele sunt emotii si stari insuflate noua de nuantele
alese. Manichiura, mie, personal, mi se pare o modalitate de exprimare a
sinelui, imi confera impresia, perceptia potrivit careia deja imi este
familiara persoana respectiva. Semnaleaza o ingrijire a propriului corp si o
eleganta notorie. Simbolizeaza feminitatea si suavitatea unei femei, este, in
speta, o marca a specificului feminin, a finetii si a delicatetii. Este
proiectia acesteia in societate. Unor barbati le poate starni intereselui tocmai
o ineficienta folosire a ojei sau nefolosire, insa pentru cei mai multi
reprezinta piesa de rezistenta. Tot o manichiura de o anumita maniera, imi
poate oferi mie un mesaj, o interpretare a gesturilor si gandurilor unei fete.
Aceasta, alaturi de mimica, limbajul corporal si inflexiunile vocii sunt glasul
launtric, aspirat de crezurile morale si rationale, o informatie. Manichiura
este, in fapt, monologul interior al unei doamne care suspina dupa o reactie
venita din partea barbateasca. Poate fi factorul perturbator, declansator al
unor iubiri sau conflicte amoroase neexprimate.
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
luni, 24 noiembrie 2014
Telefonul mobil - previziunea decesului la volan
Am convingerea certa ca este
cunoscut de toata lumea aspectul coroborarii conducerii unui automobil si
tastarea intensa a mesajelor pe telefonul mobil, dar mai ales efectele
tulburatoare pe care le poate comporta. Condusul, in fapt, fara nicio alta
interventie din exterior, este un mecanism complex ce necesita o atentie majora
si o dexteritate a manipularii si interpretarii reactiilor imediate si mai
mare. Anual se inregistreaza mii de decese pe fondul acestor produse
tehnologice irezistibile care distrag atentia soferului si provoaca accidente uneori minore, alteori majore. Problema manifestata in contextul acestor
discutii este aceea ca populatia nu constientizeaza pericolul intampinat in
trafic la fiecare pas, fiindca fiecare functie exercitata pe telefonul mobil ne
devine, automat, calauza viselor spre fatalitatea situatiei finale. Pericolul
rutier pricinuit de aceasta cauza minora in aparenta, se infatiseaza deopotriva
si pietonilor si conducatorilor auto, dar si pasagerilor care utilizeaza
transportul in comun sau sunt musafiri in cochilia pe patru roti. Intrucat
traim intr-o societate tulbure si nebuna, in esenta, marcata de griji, nevoi,
idealuri, datorii, totul se face in graba, fiind astfel suprimat dreptul la
viata. Totul se deplaseaza cu o viteza ametitoare, inclusiv viata insasi, iar
rabdarea nu mai este demult cuvantul de ordine al functionarii mecanismului
uman, a devenit un termen mort, ucis, chiar toxic in vocabularul curent al
oamenilor.
Am fost recent tartorul unor
imprejurari situate la limita dintre cer si pamant, dintre viata si moarte,
dintre viu grai si gangurirea viselor, dintre lumina si intuneric. Poate va
pare ireal caracterul relatarilor mele, insa este nici mai mult, nici mai putin,
nici mai insemnat, nici mai infim decat purul adevar capabil sa mobilizeze si
sa responsabilizeze publicul auto in vederea reducerii numarului semnificativ
de accidente pricinuite de acest uz indispensabil. Aderenta foarte buna a
pneurilor era vizibil ineficienta sub umezeala asfaltului rigid, in fapt,
foarte lunecos si fatarnic doar la suprafata de contact cu roata masinii, pe
mai departe insa, parea a fi inofensiv, fara niciun drept de replica asupra
celor care zilnic ii calcau pragul. Susurul lin al automobilului curgea pe
drumul aproape eliberat de inflexiunile vietii. Era pustiu asemenea hoiturilor
care zac livide pe marginea soselei, desclestate voit ori involuntar de
propriul suflet care, in graba noptilor tarzii, a fost uitat in ascensiunea sa
catre infinitul constelatilor ce-l adapostesc acum. Semaforul se infatisa inaintea carosabilului, iar pe
el, sub lumina sticlie zugravita in bura umeda a solului, trecerea de pietoni
ma determina intr-un ultim moment lipsit de discernamant, sa eliberez
acceleratia intr-un accent profund de frana intoarsa din loc. Exact ca pe
strada, nici pe "zebra" nu aparuse niciun cetatean alarmat de ora
tarzie. Cortegiul de lumini de pe placheta semaforului relua parcursul
anterior, monoton, pornind sub un semnal verde ce stralucea in proiectia
parbrizului. Eu imi continuam tacit discutiile cu prietena prin what's up si,
intre timp, mai dadeam curs unor invitatii de apreciere pe facebook. Doar mai
tarziu am observat ca deja se facuse verde si am calcat cu incredere pedala de
acceleratie. Ma gandeam, bulevardul e liber, orologiul se apropia in bataia sa
de orele 12 ale noptii, trebuie sa ajung mai degraba acasa. Dupa intersectia de
la Piata Romana, pledand cu rafinamentul motorului pentru cateva clipe in fata
Academiei de Studii Economice, petrec cateva momente pe faimosul bulevard
Lascar Catargiu, urmand sa ies prin strada General Gh. Manu in deschiderea
portilor Garii de Nord. Telefonul incepe sa bipaie, un mesaj nou, o noua
complicatie fatala. Viteza mare, in stanga mi se deruleaza interfata
peisagistica a traseului, maiestria in arta arhicturala a entitatilor
arhitectonice care infatisau tabloul veridic al Bucurestilor. Un nou apel, imi
arunc ochii asupra mesajului, intrarea in Gh. Manu se ingusteaza, orizontul de
apel tehnic auto se stinge, o focusare de moment asupra raspunsului, un puseu
de tensiune, si un sunet ascutit sfarseste trilul de coliziuni. Capota aburinda
fosnaia amenintator in creierul gandurilor mele. Am ratat intrarea. M-am trezit
brusc din adormirea vesnica a trupului amortit. Suna telefonul. Il cautam. Era
pe capota, sub stergatoare. Doua apeluri pierdute: 072-...era mama.
Cateodata parca ne e lehamite
sa intelegem un lucru simplu, bine definit. Experienta personala mi-a oferit
ad-hoc o lectie de viata importanta. Nu suntem fiinte polivalente bine
conturate. Nu putem indeplini mai multe functii complexe. Suntem un sistem
anatomic si mai ales psihic foarte bine dezvoltat si integrat in multiple
situatii complicate, dificil de exprimat, insa condusul ne preia atentia a buna
parte din aceste procese psihice, din aceste indeletniciri. Nu tastati in timp
ce conduceti. Nu va puneti viata in pericol inutil, pentru ca dincolo de
elementele statice din trafic, exista intr-un numar insemnat si cele mobile,
imprevizibile, cum ar fi o masina parcata ori un caine care a decis sa
traverseze neregulamentar tocmai in acel moment, astfel ca totul devine si mai
dificil de controlat. DON'T TEXT AND DRIVE!!
P.P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
duminică, 23 noiembrie 2014
Interpretarea emotiilor primare - frica drept factor determinant al unui cumul de stari spirituale
Frica este
un sentiment care se flexeaza foarte bine in anumite situatii concrete, fiind,
in esenta psihologica, corpul psihic ce secreta, adeseori, o cochilie
constituind starea de confort in care se cufunda omul. In opinia mea, este
emotia primara cea mai des intalnita si cel mai bine integrata in societatea
umana consumatoare de idei, expresii si ganduri. Reprezinta, in fapt, teama de
nesiguranta, de incertitudine, de necunoscut. Toata viata ne lasam calauziti de
frica, intrucat nu avem posibilitatea de a controla ceea ce se va intampla,
care va fi pecetea vremurilor viitoare, intr-o viziune mai desertica, as spune
ca in urma noastra se disipa trecutul, iar in fata ni se alinta viitorul sub un
grai strain de fiinta noastra. Uneori si trecutul ramane o umbra de mister
superficial contestata de plauzibilitatea construita de glasul stintifico-fantastic
al societatii, si ne e teama sa facem cercetari, sa sapam mai adanc in cautarea
unei variante verosimile de prezentare a situatiei. Insa nu voi dezvolta,
fiindca as intra in polemici irelevante la acest moment.
Frica
nutreste reactii neobisnuite manifestate la om. Unii si-o ascund, de teama de a
nu fi perceputa de lume ca un semn clar de slabiciune. Ea este un reactiv
social al mai multor elemente ascunse in sanul eului personal, este cauza si,
in acelasi timp, produsul diverselor emotii si actiuni exercitate din
contractii aparent involuntare. Problema globala, in speta, care eclipseaza
nevoile metafizice ale oamenilor, este aceea a materializarii sentimentelor.
Necesitatile fizice, de ordin material, capata fermitate in privinta
preferintelor acestora, in contextul unei alienari a emotiilor, trairilor sau a
bucuriilor izvorate din lucruri marunte, infime in aparenta. Nu banii
reprezinta materia prima a fericirii, ci implinirile sufletesti, launtrice.
Probabil ca, intr-adevar, secretul fericirii eterne este tocmai lacrima unui
afluent de speranta.
Manifestarea
temerilor este o dilema chiar si pentru mine, de fapt, pentru toti cei care o
resimt, si nu o catadicsesc drept un simplu aport de energie sau curaj. Ceea ce
am sa va spun poate fi socotita ca proiectia povestii mele de viata, sau, mai
bine zis, a schemelor, caci inca nu s-a concretizat acea poveste de viata, mai
am vreme sa o construiesc. De multe ori, simtim nevoia sa ne confesam noua
insine, dar ne este prea frica sa ravasim in profunzimea cotloanelor
sufletului, fiindca am putea intalni niste informatii compromitatoare pentru
propria stima de sine, pentru conceptia despre noi insine. Am putea descoperii
aspecte care nu ne plac, si astfel am intra intr-un conflict cu propria
persoana. Am patrunde pe un teren minat, simtind ceea ce nu putem accepta din
motive rationale ori mustrari de constiinta. De multe ori, vrem sa ii
marturisim celei/celui pe care o/il iubim dragostea noastra, insa din teama de
a nu fi respinsi sau a nu primi informatii care sa ne raneasca propriul
orgoliu, propria inima, ne inhibam si ne indepartam de acea persoana si de
lume, in general, facem un pas in urma din calea dezvoltarii comunicarii si a
socializarii. Teama de a nu fi contrazis, teama de a nu gresi si mustrarile survenite
unor situatii dificile ne imping catre instrainarea valorilor sociale si,
automat, indepartarea prietenilor si distantarea treptata de persoanele dragi.
Frica de a nu iti fi preluata functia fizica sau intelectuala pe care o ocupi
intr-un anumit domeniu se transforma in gelozie, invidie, sentimente care pot
capata si valente pozitive, intervenind, astfel, ambitia si dorinta de a fi mai
bun, de a-ti depasi limitele si de a-ti atinge telurile. Teama, nesiguranta
lucrului care ne scapa de sub control naste uneori furie, nervozitate si
accentueaza anxietatea.
Frica este, in cele din urma, o emotie primara care, deseori, se manifesta instictiv,
involuntar, dar intr-o maniera mai evidenta, preponderent fata de apropiati, de
familie. Un eveniment neplacut dospeste teama de ceea ce s-ar putea intampla,
anticiparea, imaginarea unor scenarii sumbre. Pierderea celor dragi este un
punct marcant pe harta vietii oricarui om, este acel rastimp in care realizezi
ca aceasta emotie primara a anticipat o finalitate inevitabila. Frica nu
schimba turnura situatiilor, ci prevesteste un eveniment care, cateodata, poate
fi anulat, iar alteori producerea sa este iminenta. Uneori e ca un puseu de
tensiune, cand era sa te calce masina, spre exemplu, alteori e un moment
prelungit de adrenalina care urca pana la cele mai mari inaltimi.
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
joi, 20 noiembrie 2014
Aventurile promoterului Fan Branza - "deziluzia raftului pustiu" si "pierdut la raionul de legume".
Este
cert determinata o evidenta pasiune pentru branza, manifestata la tot mai multi
consumatori. Intr-adevar, gustul, farmecul divin al aromelor, profunzimea
consistentei si rafinamentul texturii imbata intr-un mod tulburator papilele
gustative ale clientilor, conferindu-i un statut primejdios, dar multumitor
acesteia, intarind totodata propriile convingeri in materie de specialitati
culinare. Calitatea produsului se regaseste in definirea unei armonii concise
intre savoarea si prospetimea preparatului al carei ingredient principal
constituie piatra de temelie, se distanteaza net de celelalte arome si domina
teritoriile gustative delimitate de alte ingrediente. Branza, in forma pe care
doresc sa v-o prezint este, probabil, unul dintre principalele repere ale
bucatariei moderne, apelandu-ne inspiratia si imaginatia starnita in cele mai
aprige si mai nonconformiste moduri de fiecare muscatura sanatoasa prin care
vrem sa finalizam bairamul de capricii culinare si sa prelungim cugetul de
arome survenit acestuia.
In
consecinta, putem catadicsi ca incadrata in tiparele normalului reactia
promoterul Fan Branza in contextul unei aprecieri irezistibile a branzei Delaco.
Socotindu-l ca fiind o personalitate complexa, viclesugurile la care recurge
sunt vadit exprimate intr-o nota sfidatoare. Parca ai zice ca rolul pe care il
are nu defineste per total aptitudinile sale, ci il pune in penumbra unei
incercari supraestimate in comparatie cu asteptarile sale. Chiar nu stiu in
contextul caror situatii l-as putea plasa pe acesta. Orice as inchipui ar fi
combatut de viclenia promoterului.
Am
putea imagina urmatoarea imprejurare capabila sa-l avantajeze. Ar putea fi cea
de pe urma miscare, sau doar parte a unui proces de incercari. Insa el stie
care este cea mai potrivita abordare a evenimentului derulat. Stand-ul de
lactate este acum gol, iar raftul altadata savurat din priviri de promoterul
buclucas, umplut pana nu demult de incomparabila branza Delaco, zace sub lumina
plapanda a felinarelor tarzii ale inchiderii. Abia intors de la toaleta, Fanul
Branza numarul 1 se topeste sub crudul adevar al disperarii si debusolarii,
adastandu-i aparent jucaus sub gusa o vena umflata de certitudinea prezentei
situatii. Din moment ce este pus intr-un impas imprevizibil, trage un racnet
femeiesc, cocotat in varful cel mai de sus al glasciorului sau firav, sfarsit
de circumstante, mai gangureste cateva vorbe nesocotite, iar apoi, uitand de ce
tocmai tresarise, mai trase un zbierat, umpland pana la refuz sala de glasul,
de aceasta data revoltat si grav. <<A disparut branza!! Dar cum,...cum? Eram
aici. Cine a luat, ma, branza??! (intrebase scrutandu-i cu privirea pe cei care
intepenisera de spaima urmarindu-i indecisi reactiile) Aha!! Stai asa, ca vad
eu acuma.>> Pasind grabit, isi indreapta atentia catre cei care stateau la casa,
la coada, cercetandu-le mimica fetei si a gesturilor. O doamna il fixa din cand
in cand cu o privire nedumerita, in fapt, de cauza cercetarilor acestuia. <<Ce
te uiti, cucoana? Nu care cumva tu ai luat-o? Lasa ca va stiu eu pe astia, care
va inghesuiti aici ca sa scapati mai repede! Dar nu este absolut nicio
problema, branza Delaco va satisface gustul si cand sunteti pe fuga!>>
In
imprejurari mai binevoitoare si mai ostoite de focul cantarilor, l-am putea
observa pe promoterul nostru plimbandu-se in mod suspect cu stand-ul de
promovare al branzeturilor Delaco printre rafturile cu legume, poposind adesea
ceva vreme langa cutiile cu branza, extenuat de intensitatea plimbarilor
dus-intors efectuate pe culoarele raioanelor de zarzavaturi. Intr-o vigilenta
exacerbata izvorata din dorinta de aparare a bunurilor de pret, si dintr-o
oarecare dorinta rasarita pe parcurs de apartenenta nevoita, isi onduia
privirile in toate cotloanele magazinului, ridicand suspiciuni asupra unor
eventuale zone de conflict. Dupa ce s-a asigurat cu precautie, preponderent sub
anumite aspecte ce pot fi socotite drept protocolare, si-a continuat turele, sub
pretextul ca se afla in cautarea raionului lactate, pentru a-si aseza stand-ul
la locul cu pricina. Lumea care trecea pe langa el se servea ceremonios din
mostrele expuse pe tava spre degustare, insa erau repede expediati de acesta,
dandu-le peste mana atunci cand incercau sa se intinda mai mult decat le e
fagasul, dar mai ales peste marginea tavii in cauza. O doamna curioasa din cale
afara se gandise sa-l intrebe cu privire la ce cauta la legume, din vreme ce
prezenta savoarea gustului branzei Delaco. Raspunsul fusese promt: <<Pai, stati
sa vedeti... Stiti, cumva, unde este raionul de lactate?/ Doua randuri mai in
fata si faceti stanga dupa cereale./ Multumesc. Oricum, puteti incerca noua
branza cu gust de marar, va va inunda gura de savoarea unui cos de arome
cremoase si sanatoase!>>
Nu cred
ca exista dovezi mai eligibile ale gustului inconfundabil si irezistibil al
branzei Delaco. Sa fi Fan Branza nu e usor. E nevoie de stapanirea tuturor
simturilor pentru a face fata unei astfel de provocari.
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
luni, 17 noiembrie 2014
Avantajele folosirii unei tehnologii IPL
Am convingerea certa ca toata
lumea cunoaste semnificatia, utilitatea si efectele epilarii. Cred ca este
necesara remarca, de altfel, circumspecta si bazata pe realitatea faptelor, in
privinta posturii nesatisfacatoare si relativ dificile de a dezbate un subiect
care mai degraba concorda cu necesitatile femeilor. Tocmai din pricina acestui
fapt, ma voi rezuma la anumite situatii prezentate ca fiind exceptii de la
regula, si voi incerca sa analizez subiectul, in masura in care se poate,
alaturi de voi. Totodata, nu ma voi distanta de anumite aprecieri pe care le
consider de natura sa insufleteasca publicul cititor, astfel ca voi recurge, ca
si pana acum, la o abordare cu oarece influente umoristice, fiindca acesta mi-e
caracterul discursului epic, publicistic, poate.
Insa as incepe prin a va
prezenta avantajele, beneficiile si argumentele ce stau marturie acestora, si
anume, ale unei epilari definitive folosind revolutionara tehnologie IPL.
Aceasta se bazeaza pe impulsul luminos transmis in baza teoriei fototermolizei
selective, proces prin care energia consumabila optica a acestuia opreste
cresterea firului de par. Cu alte cuvinte, sistemul dupa care functioneaza este
acela de absorbtie a luminii de catre pigmentul din radacina firelor de par, si
anume, melanina, aceasta generand practic caldura absorbita de tesut, avand ca
efect stoparea cresterii parului. Desi nu pare cel mai generos mecanism din
perspectiva modelului dupa care actioneaza si factorilor determinanti, trebuie
sa stiti ca pielea nu resimte caldura creata datorita dotarii aparatului cu un
sistem de racire incorporat. Principalele si cele mai relevante argumente
capabile sa sustina teoria inaintata, se regasesc in insusi prezentarea
tehnologiei folosite de multe dintre aparatele de epilare moderne, de uz
personal, printre care se numara si aparatul Silk'n SensEpil.
In primul rand, pentru cei
aflati oarecum intr-o escapada debusolanta a viselor, modelul pe baza caruia
functioneaza o cifra semnificativa de aparate specializate in indeplinirea
acestor functii este energia luminoasa, asa cum am precizat si mai devreme.
Aceasta este benefica datorita efectelor satisfacatoare si mecanismului
nedureros, delicat cu suprafata pielii, descriind cel mai bine rafinamentul,
finetea si utilitatea sa incontestabila. De asemenea, din moment ce aceasta
tehnologie este specifica produselor folosite acasa, este mai avantajoasa decat
o vizita la un salon cosmetic, de cele mai multe ori, aceasta devenind un
inconvenient, intr-adevar, dupa cum prea bine este cunoscut, din pricina unor
considerente financiare ori dorinta de a te afla in propria intimitate. Sunt de
parere ca, preponderent la barbatii cu exces de pilozitate sau la cei care
doresc sa razbata pe podiumuri la diverse prezentari de moda, caci acestea sunt
cele mai frecvente situatii in care acestia vad epilarea ca pe un mijloc de
eliberare, probabil, a unui stres cotidian opresant, aceasta constituie cea mai
oportuna varianta.
Desi sexul barbatesc reprezinta
o exceptie de la regula atunci cand aducem in discutie o tema, de altfel,
controversata in viziunea pur subiectiva a barbatilor, intrucat nu putem
atribui acestui concept valente pozitive, nu-l putem socoti ca o necesitate, el
este in egala masura, parte a majoritatii. Pentru ca indiferent de perceptii si
mentalitati, trebuie sa-i recunoastem intrebuintarile benefice. O mica
afirmatie cred ca este absolut necesara aspectelor dezbatute in aceste
anterioare relatari si opinii, si anume, foarte important (!), este necesar sa
intelegem ca aceste probleme nu se rezolva prin sedinte regulate la solar ori
momente indelung prelungite pe malul marii, la soare, fiindca intre impulsul
luminos folosit, invocat, daca vreti, in aceste situatii, si energia luminoasa
din celalalt caz, exista o diferenta majora. Chiar nu e acelasi lucru!
Pe de alta parte, tin sa admit
ca trebuinta unui aparat Silk'n SensEpil, la baza caruia sta principiul IPL
amintit in introducerea acestor discutii, este evidenta din mai multe
perpective. Pe de o parte, epilarea este cu adevarat definitiva, nelasand urma
unor actiuni de epilare vizibile, si reduce consistent posibilitatea
reaparitiei firelor de par in zonele cu pricina. Pe de alta parte, pielea
ramane catifelata, iar nu aspra ca in cazul altor aparate, fara iritatii sau
reactii adverse la nivelul tegumentului ca urmare a caldurii generate de
impulsul luminos. Este o optiune ieftina in comparitie cu alte produse si, mai
ales, calitatea serviciilor oferite nu reflecta valoarea reala a aparatului, pretul
fiind aproape infim in ceea ce priveste calitatea si efectele. Iar daca acestea
pot parea caracteristici generale ale tehnologiei IPL, atunci mai trebuie sa va
spun ca suprafata de emitere a semnalului luminos este considerabil mai mare,
de aceea puteti epila zone mai mari intr-un timp relativ scurt cu aparatul
Silk'n SensEpil.
In concluzie, chiar daca
epilarea nu are un ecou important in randul populatiei, in viziunea unora,
aceasta joaca un rol magistral in schimbarea de peisaj al societatii moderne si
in decorul tot mai multor anomalii determinate de pilozitate excesiva,
identificate la multi oameni.
surse de informare:
P.S. Articol redactat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
sâmbătă, 15 noiembrie 2014
Comunitatea si nevoia de socializare dincolo de planul virtual
Am observat de-a lungul
ascensiunii sustinute a mijloacelor tehnologice moderne ca o marca specifica
aspirantilor secolului XXI, ca intr-adevar internetul si socializarea prin
astfel de mijloace au devenit virale si in lumea reala, printre oamenii unei
societati in plina dezvoltare tehnica. Nu pot sa nu admit ca fiind un adevar
cert faptul ca lumea s-a automecanizat continuu din moment ce au aparut
mijloacele moderne de comunicare. Insa in aceasta situatie exista o usoara
dilatare a intelesurilor acestui intermediu, mijloc prin care socializam cu
alte persoane. Pentru ca "a socializa" este termenul care se pliaza
perfect cerintelor impuse de acest mecanism, si anume, de internet, de spatiul
online. Comunicarea exprimata in mediul real e cu totul diferita de presupusa
pseudocomunicare, superficiala in toate intelesurile sale, invocata in mediul
virtual. A comunica inseamna a transmite anumite idei, ganduri, semnificatii,
convingeri, opinii personale, si, de asemenea, a identifica reactii,
sentimente, caracterul personajului, al interlocutorului. Nu poti sustine ca
esti prieten cu un internaut cu care ai avut doar tangente inchipuite,
supraestimate ca valoare fundamentala si morala, doar interactiuni virtuale,
pentru ca a-i suprima in consecinta toate sensurile apelate de acest termen. De
aceea, si macar notiunea de "friends" atribuita pe retelele de
socializare este irelevanta pentru ceea ce exprima ea de fapt.
Refugiul oamenilor in spatele
mediilor online, in discutiile indelungi asternute la ceas de seara pe chat ori
messenger este tot mai des intalnit in societate. Internetul este benefic din
multiple puncte de vedere, insa trebuie sa recunoastem ca exista in sens
contrar o sumedenie de efecte nesatisfacatoare asupra omului, al caror impact
major determina diferite comportamente manifestate cu preponderenta de
adolescenti, caci ei sunt exponentul comunitatii moderne, cu puternice
influente cibernetice. Aceste efecte neprielnice dezvoltarii noastre fizice,
psihice, cat mai ales emotionale, sunt, in speta, consecinta momentelor
utilizarii internetului si a modului sau de utilizare, dar o sa detaliez la
momentul oportun, folosindu-ma de afirmatiile si argumentele necesare.
Pentru a mai evada din acest
mistic protector al spatiului virtual, asigurat cu prisosinta de computer-ul
propriei ratiuni, propriei gandiri ce devine treptat tot un instrument
functional pe baza unui sistem analogic, pur logico-matematic, descoperim o
functie a internetului exprimata in beneficiul exteriorizarii si redescoperirii
emotionale si sentimentale a oamenilor. Comunitatile dezvoltate pe structura
platformelor online, care, implicit, au si o extensie profund inradacinata in
mediul exterior, real, uman, joaca un rol, as spune eu, monumental, si inclin
sa cred ca nu exagerez in astfel de catadicsiri, in stabilirea unei cai sigure
de acces catre comunicare si incropirea unor relatii amicale puternice. A face
parte dintr-o comunitate este sugestia clara, concisa, just exprimata a unui
consens stabilit intre diferite tipologii de persoane. O comunitate inseamna
proiectarea propriilor experiente, idealuri, prin privirile celorlalti membrii
activi. Acoperind domenii largi de interes pentru publicul implicat
precumpanitor afectiv, comunitatile reunesc intr-un glas si o speranta
adeseori, chipuri uneori ponegrite de nesiguranta unor perioade seci, dar dure,
insa alteori intalnesti oameni care pur si simplu impartasesc aceleasi
ideologii, pasiuni, crezuri sau cugetari.
Personal, sunt parte a mai
multor comunitati create in diverse scopuri, si anume, de a moraliza si
mobiliza societatea in vederea indeplinirii unor proiecte muzicale menite sa
ajute si sa sustina direct numeroase familii defavorizate, care ceas de ceas,
ora de ora, trecand din amurg in amurg isi tarasc trupurile firave prin
greutatile vietii actuale, sau ai caror copii indura nelegiuiri ale naturii
dintre cele mai apasatoare. Copii ale caror ticairi ale inimilor lor abia mai
razbat sub ecoul societatii de consum, iar banul capata valentele unui produs
inestimabil, sanatatea. Music Camp International (MCI Romania), care, cel putin
in cazul meu, a avut initial deschidere in online, a culminat mai apoi cu multe
alte saptamani intregi si tabere de muzica, regasindu-ne in discutiile,
interactiunile si muzica careia doar impreuna am reusit sa-i conferim o aura de
sensibilitate, o nuanta de iubire. Am participat la concerte si festivaluri
organizate de aceasta organizatie care a a fost la origini o comunitate, si
care in esenta inca mai este. Pentru ca suntem o comunitate, suntem o familie
care isi manifesta tacit nevoia de a se hrani cu muzica si de a fi calauza unor
oameni neajutorati in ostilitatea abisala a unei lumi incerte.
De asemenea, fac parte si
dintr-o comunitate virtuala cu rol in exprimarea unor opinii si convingeri de
factura pur subiectiva vis-a-vis de felurite subiecte referitoare la evolutia
educatiei romanesti. Intalnirile inafara platformei online nu sunt frecvente,
insa memorabile in mod cert. Tocmai aceasta este dovada clara potrivit careia
legamentul unor relatii interumane stranse nu poate fi definit decat in
realitate. Totul poate incepe in virtual, insa conteaza unde anume se incheie,
ori, mai bine spus, catre ce medii de manifestare sociala continua.
P.S. Articol redactat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
duminică, 9 noiembrie 2014
Elixirul vietii, apa? Nu, cafeaua!
Cafeaua a fost, este si va fi
un element principal si pe deplin satisfacator in situatii de epuizare timpurie
sau desteptari tardive. Cati dintre noi nu am gustat, oare, macar o data din
puritatea gustului sau mulcomit in intelesuri culinare multiple? Betia de arome
invocata de consistenta ori continutul cafelei te poarta in povesti fermecate,
in toata dreptatea cuvantului, fascinante. Magia Craciunului este in mod cert
regasita in plosca de cugetari dulci-amarui a acestui lichior al diminetilor
tarzii. Disipand ferm atmosfera de somnolenta acuta, contagioasa sau chiar
epidemica, ce-i drept, in situatii intalnite mai rar, cafeaua ramane un reper
al multor relatari pline de duh, pline de farmec si decurgand in stari inlesnite
de te miri ce superstitii. Cunoastem pe deplin o alta intrebuintare, poate, mai
controversata a cafelei, care a venit din dorinta de a castiga pe drept legal
un ban "cinstit" intr-o lume ostila, intr-o societate care cu greu
mai pune la dispozitie oamenilor un trai decent. La ce altceva as putea face
referire daca nu la ghicitul in zatul lichidului castaniu. Insemnatatea acestor
practici ne demonstreaza ca ea este cea care ne ofera, pana la urma, o alta
viziune asupra vietii si ne trezeste din zbuciumul viselor.
Eu, personal, nu beau frecvent
cafea, insa am o serie oarecum nuantata de evenimente, de altfel, memorabile,
cel putin pentru mine, legate de aceasta. Intalnirile la ceas de seara cu
amicii implica, in mod evident, un constituent necesar in combaterea picotelii
aparute atunci cand chiar nu este cazul. Intamplarea a facut ca o astfel de
intrevedere cu prietenii sa dureze, din varii motive, in speta, irelevante,
pana la despicarea spicelor aurii, luminoase ale zorilor. In seara ce tocmai se
scursese printre acele timpului, petrecusem momente eterne in simbolul
scantaietor al clipelor erei alb-negru, centrul istoric al Capitalei. Fiind o
sarbatoare importanta, inscrisa cu pregnante caractere latine si dacice in
filele cartilor de istorie urbana a Romaniei, Zilele Bucurestiului, ne lasam
purtati prin valurile de multimi, la diferite spectacole, iar in lumina
plapanda a felinarelor, strazile abundau de chiote si fericire. Aveam sa ne
perindam pe la toate targurile, dansurile si concertele organizate, ore
intregi. Ajunsi acasa pe cand ticaitul ceasornicarului batea parca repetitiv in
jurul orei 00:00, ne-am decis sa mai staruim ceva timp la discutii. Si, iata
cum, vorbele rostite in termeni uneori galanti, alteori doar amuzanti ne-au dus
catre opresantele ore ale diminetii de luni. O noua zi, o noua saptamana ce se
anunta mai solicitanta ca oricand. Buimaciti de circumstantele teribile in care
ne aflam, am sorbit tacticos cateva guri de cafea. Era prea devreme, desi,
aparent, prea tarziu pentru a (mai) avea energia necesara si macar a unei
hraniri cu doua-trei inghitituri. Nu mai aveam vreme. Timpul ne purtase prea
departe, asa ca am umplut o sticla cu un amestec dubios de cola si cafea... Nu,
mi-am dat seama ca era prea mult. Ajungea un suc usor colorat cu putina cafea.
Prepararea acestei licori
revigorizante este destul de greu de realizat sub conditia de a satisface
gusturi cat mai pretentioase si mai rafinate. Cafeaua facuta la ibric inmoaie
simturile si le adoarme in visare, le determina ca prin diferite impulsuri
nervoase sa recite povesti si poezii antice. Si eu o pregatesc adesea la ibric,
in mod clasic, traditional, arome fierte la foc mic sub egida unei retete
curente: la un litru de apa, 6 lingurite de cafea si 5 de zahar. Insa cu timpul
am retinut utilitatea folosirii unui aparat performant, fiindca tehnologia
evolueaza pe zi ce trece mai mult si ne impulsioneaza, ne ofera un imbold spre
a aborda in mod profesionist pana si banala cafea. Lumea, astfel, o
bagatelizeaza pentru ca nu da impresia unei componente esentiale prezente in
bucatarie. Dar parfumul intens al unui expresso ne obliga sa ne dezicem de
astfel de afirmatii. Continutul "timid" a 7 grame de cafea la 30 de
ml de apa schimba setul de arome in care ne gadila fragilitatea papilelor gustative
daca inlocuim apa cu laptele, esenta dulce a naturii, mai ales atunci cand
dispunem de un expressor de cafea performant.
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
Team-building pe crestele Carpatilor
Acolo unde soarele isi faureste
firavu-i fagas printre lespezile trunchiate ale muntilor, iar brazii, mangaiati
cristalin de suavitatea razelor sale, isi scalda pletele garbovite de vant in
licoarea aerului pur si tare al diminetii. Unde tumultul infundat al vailor se
insoteste cu murmurul agitat al partiilor. Unde glasurile nevinovate ale
copiilor, subtiri si usor arcuite spre cer, vibreaza in cetina infoiata si
umbroasa a copacilor fericirea unui vesnic rastimp al copilariei. Ei bine,
chiar acolo, in acel loc mirific, se gaseste asezata statiunea turistica
Straja, locul ideal pentru intreprinderea unor activitati de team-building la munte.
Intr-un cadru in care sunt
imbinate in mod judicios toate elementele componente ale naturii, spre
delectarea publicului participant la definitivarea spectacolului creat in scop
divin, pare peisajul care se pliaza imbucurator caracterului impus de
expeditii. Expeditii care isi gasesc
finalitatea in pragul fascinatiei incontestabile a sublimului culmilor
prapastioase. Un sejur de trei stele la magnifica vila Alpin, nume ce ii si
sugereaza splendoarea imprejurimilor, poate constitui principala modalitate de
relaxare, un relas intr-un lacas natural. Experienta personala a ultimelor
vacante petrecute in acest amplasament feeric prin atmosfera creata cu
precadere de asistenta, de administratia pensiunii, ma determina sa ma
destainui dumneavoastra intr-un ton plin de implinire.
Indiferent ce situatie am
imagina, fie ca mergeti in Straja intr-un cantonament sportiv, ori intr-o
tabara dirijata de completul profesoral al unei scoli, puteti sa desfasurati
felurite activitati de team-building la vila Alpin, dupa propria imaginatie sau
dorinta. Tabloul natural si asezarea pensiunii in peisajul local al statiunii
va permit sa initiati orice fel de team-building outdoor, in aer liber, fiindca
in acest fel va veti putea bucura si de splendidul cadru natural care are o
influenta majora asupra bunului mers al actiunii. De ospitalitatea gazdelor
puteti beneficia la discretie, intrucat acestea va ofera sprijin in organizarea
activitatilor dorite, punandu-va la dispozitie echipamentul necesar unor
escaladari captivante a versantilor muntilor Retezat, ori a unor coborari
remarcabile pe tiroliana, care necesita implicit un surplus de adrenalina.
Rafting-ul ori paint-ball-ul va ofera sansa unor experiente unice petrecute in
inima padurii, si, de asemenea, va propune o perspectiva incomparabila a
privelistilor inconjuratoare. In mod cert, panoramele strabatute de priviri
nesigure la inceput, va vor determina sa va reintoarceti pentru inca un parcurs
imbietor al imprejurimilor.
Insa nici activitatile indoor
nu pot fi neglijate, beneficiind de multiple facilitati prin care vi se pun la
incercare diverse abilitati. Revenind la discutia anterioara, pot afirma ca
generozitatea si amabilitatea administratorilor vilei este netarmuita in
privinta confortului turistilor care le trec pragul, bucurandu-se de fiecare
data la revenirea acestora. Este un factor decisional, alaturi de splendoarea
peisajelor incantatoare, atunci cand ne referim la practicarea unor activitati
de team-building intr-un cadru reconfortant, precum cel realizat cu multa truda
de-a lungul vremii de gazde.
P.S. Articol redactat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
Internetul ca spatiu definit in timp. Epoca instrumentelor rudimentare de calcul si epoca tehnologiei
Internetul cam greu mai poate
fi perceput drept un element de noutate. Tehnologia moderna a prins radacini
adanci si a ajuns sa aiba o rasfrangere mare asupra emisferei cibernetice, care
isi insuseste tot mai multi adepti ai curentului pixelilor. Tot mai multi
imigranti se stabilesc de drept comun in acest cadru spatio-temporal, fascinati
de usurinta traiului zilnic. Este mult mai simplu sa cauti o informatie pe
motoarele de cautare ce constituie o poarta bine definita cu deschidere catre
internet, in detrimentul unor file stafidii consumatoare de tus si paduri, care
s-au autodenumit intr-o analiza mai riguroasa, ziar. De asemenea, ce rost si
risipa de timp pretios nefericitul drum la o librarie, din moment ce a aparut
spre nedumerirea temporar vizibila a intregii masse de oameni, internetul, iar
traficul intens de anunturi ne scuteste chiar si macar de o simpla cautare a
cartii respective. Nu ai posibilitatea de a vizita o alta tara si a consemna pe
harta vietii un nou pas catre recunoasterea propriilor descoperiri? Tot
internetul iti pune la dispozitie imagini si filmulete reprezentative ale
asezarilor cu pricina, ori diverse cai de acces la adevarate proiectii virtuale
ale tarilor in cauza. Internetul este raspunsul tardiv, ar spune unii, al problemelor nostre:
lectiile de la cursuri, muzica preferata culeasa din toate cotloanele si
coltisoarele de pe intreg mapamondul, filmele care au uimit natii intregi, in
diferite formate dupa placul internautului, dau clasa manierei traditionale de
vizionare, si anume, marile ecrane ale cinematografelor, si multe altele.
In urma cu mai bine de jumatate
de veac, moment prapastios caracterizat de urmarile celor doua mari razboaie
mondiale, prin initializarea epocii comunismului in peste o treime din intinsul
planetar, si, automat, a unor noi mentalitati, divinizate atunci, controversate
acum, lumea capata o alta nuanta sociala in celalalt colt al Pamantului,
democratic. Incepea noua era a internetului si, implicit, o tehnologizare
profunda a activitatilor curente in rastimpuri. Pana acum un ceas de vreme,
aripa IT nici macar nu era un banal produs al imaginatiei. Se mergea la cinema
in serile de weekend, dimineata, la rasaritul zilei, te infruptai copios cu
stirile de ultim moment aparute in ziarul care ti-era lasat galant la poarta
casei. Stateai ore la cozi de zile pentru a lua cele trebuitoare unei
gospodarii. Infundai salile de lectura ale bibliotecilor, fiindca tema predata
era o prioritate. Un colt de timp ramas, il destinai jocurilor cu pritenii.
O miuta in parc, ori in curtea din spate, sotron, carti, jocurile copilariei.
Salile de teatru abundau de gratia vorbelor unor artisti de mare anvergura care
se bucurau de o audienta impresionanta. Fiecare isi ocupa timpul dupa propriile
preferinte, fiindca o dupa-amiaza sau o seara libera trebuia ocupata cu un
program anume. Principalul avantaj al acelei epocii, al acelor vremuri era
farmecul daruit de feeria unor lucruri intreprinse impreuna cu prieteni sau
colegi, precum serile prin parcuri, plimbarile lungi si suetele la prag de
stele, la miez de noapte; bucuria generata de finalizarea unei munci trudnice,
acompaniata de complimentele impuse. Calculatorul leaga prietenii fictive si cu
un precis caracter temporar, usureaza munca, insa reduce satisfactia,
implinirea unei activitati duse la bun sfarsit prin minimele tale sfortari. In
consecinta, cum iti vei putea cunoaste propriile limite, propriile margini,
delimitari intelectuale? Totodata, fluxul de informatii de pe internet poate sa
nu fie de bun augur pentru dezvoltarea noastra morala, un impact major avandu-l
asupra copiilor care devin, in anumite cazuri, adevarate instrumente
mecanizate, de uz practic, intrucat calculatorul este o masina care nu face
altceva decat sa indeplineasca niste comenzi bine definite. De asemenea,
influenteaza pozitiv sedentarismul, determinandu-i pe oameni sa renunte la
orice tip de activitate fizica in favoare unei relaxari pe diferite programe si
gadgeturi accesate de pe internet. Este de la sine inteles ca potentialul de
atractie al acestuia este considerabil, molipsitor.
Trebuie, in aceeasi masura, sa
admitem ca nu ne putem descotorosi de acest obiect manipulat de dorintele
noastre. Routerele incing fervent semnale de internet ce pulseaza sangele
individului in cauza. Esti intodeauna la numai un click distanta de orice...de
orice. Absolut tot ceea ce gasesti in mediul fizic, si chiar mai mult, poti
accesa acum in mediul virtual. Recunoastem, fara indoiala, utilitatea unei
carti care vine mereu in sprijinul solicitarile noastre, dar mai concret, a
profesorilor, cu informatii necesare, insa din acest punct de vedere,
internetul este mai eficient, mai rapid, cu preponderenta in zilele noastre,
cand timpul a devenit o unealta pretioasa a anilor, care ne da batai de cap.
Probabil observati caracterul duplicitar al internetului, in sensul ca, de
altfel, cum este si normal, prezinta si avantaje si dezavantaje ale folosirii
sale.

In ciuda afirmatiilor mele
anterioare, apartinand generatiei consumatoare de megabiti si pixeli, nu cred
ca mi-ar fi tocmai usoara despartirea de el. Am avea posibilitatea de a face
aceleasi lucruri, dar ar necesita un timp mult mai indelungat si o verificare
mult mai ampla a acestora, in circumstantele in care viata se aglomereaza
teribil, iar timpul se congestioneaza permanent. Oho, pai, dar stai putin, cu
prietenii ce fac, nu mai vorbesc cu ei? In astfel de situatii: telefon =
facebook. Ok, am inteles, dar temele? Dupa modelul de mai sus: carti = wikipedia
si/ sau referate.ro. N-ar fi o idee cam complicat? Ba da, ar fi. Si pana la
urma, de ce sa ma gandesc cum era inainte de perioada epocala a internetului?
M-am nascut in aceasta epoca, traiesc in ea, si ma folosesc de el. Parintii mei
aveau o viata relativ trista, as spune. Memorii si vise stocate intr-un dosar,
iar in aparenta revolutionarii tehnologiei, astazi, sunt stocate pe hard-disk.
Astfel se reduce nevoia de a avea topuri intregi desprinse din scoarta
copacilor si, deci, consumul lor si defrisarea hectarelor de areal forestier.
Pana la urma, cum e mai bine?
Cu sau fara internet? Zi-mi tu, ca eu stiu deja. Nu e evident? Eu zic ca este. Viziteaza si tu magazinul MediaDOT.ro, afli acolo mai multe! Daca folosesti internetul sau calculatorul, in general, trebuie sa fi auzit de el!
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
luni, 3 noiembrie 2014
Traditie si prestigiu. Ana Aslan reinvie in memoria Romaniei. Cum influenteaza crema Gerovital H3 DREAM+ Prof. Dr. Ana Aslan aspectul estetic, prima crema anti-imbatranire?
Problemele de aspect al tenului
au influentat viata sociala a fiecaruia dintre noi, indiferent de clasa de
varsta careia ii apartinem. La adolescenta apar prea-binecunoscutele preocupari
iritante legate de tenul acneic. Acneea este principalul impediment al unei
armonizari perfecte cu mediul comunitatii in care actioneaza orice tanar. Insa
si foarte multi adulti o intampina, dar la acestia capata o conotatie usor
iesita din tiparele cotidiene, remarcandu-se in sens negativ in societate. La
ei si nu numai, apar si alte iritatii ale tegumentului, multi avand chiar un
ten sensibil. In oricare dintre aceste situatii, prezentandu-se sub forma unei
sinteze partiale in afirmatiile anterioare, complicatiile sesizate la nivelul
pielii nu constituie un factor benefic in demersul nostru social, fiindca lumea
manifesta o puternica si evidenta simpatie fata de frumos si apatie fata de
anumite aspecte care uneori, in aparenta, pot fi minore, insa genereaza
dezgust, dispret, uneori ocara si cinism, pastrand, astfel, tendinta de a primi
etichete.
Eu, in mod cert, m-as situa
printre aceia care, adeseori, se pot simti molestati de oarecum banala
conjunctura a unor aparitii efemere ale cosurilor de pe fata. Pana la urma,
poate deveni o problematica, in adevaratul sens al cuvantului, suficient de
opresanta. In primul rand, ivirile sunt intodeauna mai acatarii, apar in
momente inoportune, la ceasul unui eveniment remarcabil. "Musafirii"
inunda de satisfactie privirile gazdei si indupleca micile placeri ale unui ten
curat spre a le ceda acestora toate drepturile cuvenite. Numerosi fiind, preiau
in propria posesie cele mai evidente zone ale fetei.
Inclin sa cred ca nu am fost
prea deplasat in constatari, intrucat am certitudinea ca exista foarte multi
oameni care imi impartasesc experienta. Ce-i drept, nu e un scenariu prea
placut auzului si vazului. Tocmai in acest sens a fost creata si gama Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan, doctor in frumusete. Numele de Ana Aslan mie,
cel putin, imi inspira o existenta peste veacuri a unei personalitati
remarcante a cercetarii dermatologice. Dupa parerea mea, calitatea impusa de
aceasta persoana este netarmuita, si ea insasi definiste in cea mai concisa,
mai clara si mai palpabila maniera avantajele acestui produs de dermatocosmetice. Asteptarile mele de la acest produs au deschidere catre
crezul enuntat mai devreme. Cum in cazul meu acneea nu este pronuntata si
persistenta, ma astept sa ma ajute in privinta diminuarii rosetii pielii si a
formatiunilor acneice. Avand si un ten gras, totodata, cu o excesiva secretie
de sebum, cosurile sunt intretinute timp indelungat si favorizeaza atat
aparitia altora, cat si a punctelor negre. In consecinta, ar trebui ca
respectiva crema sa-mi reduca producerea de sebum si sa elimine o data cu
acneea si durerea semnalata cateodata la aparitia cosurilor. Totul, in asa fel
incat sa curete suprafata pielii si sa comporte efecte binefacatoare in
aspectul estetic.
P.S. Articol redactat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
duminică, 2 noiembrie 2014
Primele miresme de casmir, contopite-n simturi si priviri
Primele priviri staruite
indelung, primele cuvinte, apoi primele soapte. Sub caderea primelor raze de
soare stinse in negura noptii, doua fascicule de lumina nutreau prin chemare un
zumzet pregnant de motor de masina, sufocat si el, insa, in numai doua clipe. O
seara mulcomita de bura rece care umplea atmosfera. O somnolenta acida rapea
fiecare secunda din plecarea mea, si eram decis in privinta unui abandon. Insa
o adiere calda, inmiresmata, mi-a trezit din starea de letargie simturile, si
mi-a destupat caile respiratorii pana in pleura plamanilor. Rasfatul mugurilor
olfactivi a inceput timid cu o deschidere in note mai diluate de mandarin,
ienupar sau magnolie, urmand a atinge apogeul celor mai profunde solicitari de
perceptii, senzatii olfactive. Intr-o tardiva si usoara discrepanta de arome si
gusturi, prin toate acceptiile ei, te scufunda intr-o mare de balsamuri
orientale si exotice, delectandu-te cu parfumuri de cedru, vanilie, iasomie,
lavanda si, sugerand prospetimea hainelor tale, completeaza aceasta finala
lista menta.
Intr-o aparenta nefasta, un
"simplu" pion din celebra, daca nu de altfel, colectie Calvin Klein,
a reusit sa ma ridice din starea de picoteala in care ma afundasem din pricina
vremii de afara. N-ajunsese ca printr-o intamplare la usa casei mele, ci parca
beneficiind de har divin, il primisem de la parintii mei in niste circumstante
satisfacatoare. Urma sa ma intalnesc cu prietenii si sa mergem la un film.
Printre aceia ce aveau sa fie prezenti se afla si ea, intrupand farmecul,
senzualitatea si fragilitatea miscarilor si trasaturilor suave, calde, fine. Si
eu, la randul meu, era necesar sa aplec spre inclinare toate calitatile
deslusite de caracterul meu, de personalitatea mea. Si cum altcumva puteam
atrage atentia asupra acestora? Era, intr-un oarece fel, un plus pe lista de
imprejurari prin care puteam starni interesul.
De atunci, acest parfum m-a
insotit pretutindeni. El era alaturi de mine, eu eram calauza lui, iar impreuna
formam un duo spectaculos, patrunzator, cu o urma puternic incropita in
simturi, a carei amintire ramanea pecetea prezentei noastre. Mai exista insa un
detaliu semnificativ. Niciodata nu apela la toate ingredientele pentru a
rascoli, a tulbura, a sensibiliza. Le folosea pe toate la momentul oportun, iar
eu nu faceam uz permanent de increderea sa. Ce pot spune si afirma fara
dezicere este ca intodeauna pastra o reminiscenta de mister, ceea ce il facea
special si atractiv. Nu este vremea sa folosim intr-o maniera excedentara
cuvinte pompoase, insa ele descriu cel mai bine rafinamentul sau. Nu pot
afirma, totodata, ca-l port in urma mea pentru sufletul sau, pentru puritatea
sa interioara, caci ar fi deplasat. Dar pot spune ca emana prin fiecare por
dorinta de a-l avea si emotia aromelor sale imbietoare. Poate fi, de fapt este
un "must have" al zilelor noastre, ce se pliaza perfect gusturilor si
nevoilor oricarui barbat.
Accesati link-ul inserat pe denumirea brand-ului, si ii veti cunoaste identitatea si gratia!
surse de informare:
http://parfumuri-calvin-klein.ro/
http://www.onlineparfum.ro/
P.S. Articol redactat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
Cartea - mijloc de descoperire a sinelui. Marcile cele mai de pret ale literaturii, trafic greu pe strada fictiunii
Desi nu mai reprezinta un
instrument de interes pentru actuala generatie, cartea continua sa satisfaca in
cel mai evident mod imaginatiile debordante ale cititorilor si sa le
limpezeasca orizonturile literare, lingvistice, culturale si emotionale.
Cartea, indiferent de caracterul epic, ori poetic al acesteia, plamadeste sub
vechile-i coperti povesti fascinante, sclipitoare, cu sublime nuante de culoare
poetica. In similitudinea filelor stacojii ce o compun, se ascund contraste si
schimbari de situatie indubitabile, dinamizand actiunea cartii. Prin ea, pana
la urma, ne regasim pe noi, descoperim situatii asemanatoare acelora cu care ne
confruntam si noi, uneori. E, printre altele, un mijloc de autocunoastere. De
cate ori nu v-ati identificat cu personajul principal? De cate ori nu ati
deslusit in text propria poveste de viata? Aceasta este, totodata, o conexiune
realizata intre doua epoci total diferite, modalitatea prin care este posibila
comunicarea intre cititor si autor. Cartea impresioneaza prin insasi
personalitatea scriitorului transpusa pe acea prelungire de cotor de carte.
Sentimente, emotii, idealuri, focul viu al unor trairi intense, definesc esenta
unui poem. Mentalitati, dorinte, psihologii si conflicte, toate compun tema
centrala a unui roman. V-ati gandit vreodata ce modele aveti in viata, si daca
ele va descriu cel mai bine alegerea? Poate ca nu, pentru ca intodeauna avem
tendinta de a alege fatada, aspectul estetic, coloritul exterior, si nu mai
avem vreme sa privim la interior. De ce va spun asta? Fiindca pozele se
privesc, cartile se citesc!
Iata ca motivele pentru care
trebuie sa cititi o carte exista, si sunt la indemana oricui. Editura All va
pune la dispozitie o colectie magnifica, inscrisa pe tabelele literaturii
romanesti si internationale sub eticheta de "Strada Fictiunii".
Aceasta cuprinde titluri de mare anvergura si rasfrangere in lumea culturala de
pe intreg mapamondul, oferind lecturi ale unor mari clasici, autori ingragiti
si apreciati prin condeiul dibaci, insufletitor de cuvinte moarte, autori
precum Ivan Aleksandrovici Goncearov sau Iuri Dombrovski. De asemenea, colectia
cuprinde mai multe clase de interes: clasic, contemporan, crime si bestseller.
Strada Fictiunii descrie cel
mai bine parcursul lumii literare mondiale. La lumina fiecarui felinar -
inteligenta artistica a poetului - nutreste cate o opera remarcanta si
valoroasa prin caracterul literar eminent. In noptiile reci de ianuarie, pe
vremuri, sta ca un pustnic in adormirea orasului, dimineata, insa, abunda de
oameni aflati intr-o ferventa cautare a primei intersectii cu strada
elucidarii, in imediata asezare urbanistica a inteligibilului. Acum nu mai este
animata nici macar de gandul revenirii pe fagasul anterior. Circulatia a fost
estompata o data cu aflarea unor cai mai scurte, aceasta fiind trasa pe linie
moarta cu insemnul "Ruta ocolitoare inaccesibila". Nu... M-am
deplasat intr-o directie gresita. Tocmai ce vorbeam de Strada Fictiunii si am
ajuns pe bulevardul literaturii.
In opinia mea, Strada Fictiunii
se bucura de cele mai diverse si specatculoase pavaje literare si un circuit
emerit de edificii monumentale artistice. Cele mai mari nume ale epocii
clasicismului si epocii contemporane isi duc veacul intr-o cochilie de viata
vesnica in casele de pe traseul acesteia. "Crima mumiei", de
Christian Jacq, propune un buchet considerabil de enigme si situatii alambicate
cu rasturnari neasteptate ce perturba linistea adeverita pana atunci in casa
unei familii aparent obisnuite. Insa intervine o crima stranie cu efecte
tulburatoare si, un detaliu ce iese "usor" din tipare, este ca
tartorul, ori suspectul principal pare a fi chiar o mumie. Stilul si circumstantele
la care face apel autorul se confunda pana la identitate cu cele ale Agathei
Christie, personajele putand fi usor imersate in contextul povestilor politiste
ale acesteia. Pasionat fiind de misterele arheologie, reuseste sa construiasca
pe temeiuri negandite pana acum, o poveste ce merita un minim interes din
partea oricarui tip de cititor. Desi, probabil, titlul va sugereaza mai degraba
existenta unui scenariu de parodie, imaginatia nu trebuie sa va poarte
intr-atat de departe. Editura All vi-l introduce in colectie la sectiunea
Crime.
In sectiunea Bestseller puteti
gasi cele mai bine vandute titluri ale momentului, prezentate intr-o maniera
originala. Mie, unuia, mi-a atras atentia un roman de impresie si expresie prin
tiva de idei si intelesuri generate de mesajul textual. "Paznicii Legamantului" de Tom Egeland este, din punctul meu de vedere, o capodopera
a lietraturii internationale, prezentand o legenda de mult ascunsa in criptele
religioase. Un arheolog, ce promoveaza niste metode mai nonconformiste, este
varat in centrul unor conspiratii sustinute ale Bisericii de cateva manuscrise
criptate ce i-au ajuns pe mana, manuscrise care se dovedesc a fi cel mai
puternic document de impact al momentului, care pastreaza sub paza neasemuita
cel mai mare secret al Vechiului Testament. Relatarile aduc in discutie un
subiect de interes mondial, capabil sa starneasca, sa instige la conflicte de
interese si mentalitati cititorii.
surse de informare:
http://www.all.ro/categorii/carte-generala/beletristica/strada-fictiunii/
http://www.all.ro/colectii/strada-fic-iunii-crime/
sursa foto: all.ro
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)