Preţuri mari, calitatea serviciilor, aproape nulă - într-un cuvânt: CFR

Ce-a fost CFR-ul odată (Căile Ferate Române) şi ce a ajuns acum. Un adevărat storcător de bani uzat.

                     

Nu cred că mai încape vreo urmă de îndoială că preţul biletelor este în antiteză cu serviciile oferite. Sunt ca 2 părţi opuse ale aceleiaşi monede. Confortul şi viteza trenurilor coboară foarte mult standardele companiei CFR S.A., dar nu şi preţurile. Se pare chiar că această scădere a confortului în trenurile din România a crescut preţurile. Vagoanele s-au degradat şi au ajuns să-i încurce pe călători, aceştia făcând următoarea calificare: IR (interregio) = R (regio), iar R = mărfar. Însă cei de la CFR vin repede şi pun plăcuţe pentru a nu se mai produce încurcături. Un singur lucru face ca această calificare să pară corectă, şi anume că, spre exemplu, un IR este IR: preţul. Acesta parcă ne mai linişteşte cu privire la condiţiile pe care le-am “putea” găsi. Evident că, în aceste circumstanţe, toată lumea preferă un bilet la un tren IR decât la un tren R mai mult pentru faptul că ar trebui să ajungă mai repede. Însă de cele mai multe ori avem plăcerea de a vedea că Personalul (astazi Regio) parcurge acelaşi traseu cu un IR în acelaşi timp. Dar, totuşi, preţul este considerabil mai mare.

Să fie oare vinovate doar furturile de cabluri şi segmente de cale ferată? Oare cea mai bună soluţie pentru a păzi calea ferată sunt jandarmii? Toată această poveste pare a fi scenariul unei deturnări de tren sau al unui atac terorist. N-ar fi mai bune oare nişte camere video în zonele cu generatoare electrice cu ajutorul cărora să poată fi identificaţi hoţii? Întrebări peste întrebări. Poate...prea multe întrebări. Răspunsuri date în van şi, totuşi, foarte puţine, iar soluţii nici atât.

Tocmai din pricina acestui lucru s-a produs degradarea reţelei feroviare care a dus la scăderea cu până la 20 de km/h a vitezei medii cu care trenurile române străbat patria mamă. Poate că, într-adevar, fondul alocat anual întreţinerii şi reparaţiilor căii ferate este prea mic, însă, înclin să cred că, de fapt, nu este gestionat cum trebuie. Directorul general al CFR S.A., George Micu, face afirmaţia cuprinzătoare cum că “infrastructura feroviară are nişte performanţe tehnice sub nivelul aşteptărilor”. Eu, unul, ţin să spun că nici măcar într-un mod ironic sau zeflemitor nu putem spune ceva de performanţe. Fiindcă sensul de bază al acestui termen a depăşit cu mult, de ceva vreme, condiţia actuală a companiei feroviare.

Tot acesta susţine că din cei 10.000 de km. de cale ferată care se află în administraţia companiei CFR, cu banii primiţi ar putea reînnoi 22 de km. de cale ferată. Deci, infrastructura feroviară din România este cu 10.000 – 22 de ani în urmă faţa de sec. XXI. O singură întrebare: unde se duc banii pe care noi îi dăm pe bilete? (parcă pentru un tren express). Probabil că cei de la CFR doresc, prin preţurile inaccesibile şi prin serviciile proaste să reducă rata sedentarismului din România. În condiţiile actuale poate fi considerat un fapt inerent, fapt dovedit de trenurile tot mai goale care circulă pe plaiurile româneşti.

Pe de altă parte, o altă neregulă pe care cei de la CFR se pare că nu o sesizează ar fi o pancardă pe care scrie: “Gara CF”. Având în vedere că este amplasată într-un orăşel din judeţul Harghita, judeţ în care românii sunt minoritari şi, totuşi, ar trebui să-şi apere drepturile, asta nu ar trebui să ne mai mire. Dacă nu aţi sesizat problema, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să scrie: “Gara CFR” (că doar sunt Căile Ferate Române, nu?).

În concluzie, CFR-ul împreună cu statul au “încetinit” trenurile şi le-au oprit în timp.