Ziua pacalelilor pe rit vechi & (...) Fara Zahar

Joi, pe 2 aprilie, sarbatoream ziua pacalelilor pe rit vechi, asa ca am simtit nevoia sa va fac o confesiune in pragul Sarbatorilor Pascale... In drumul meu spiritual catre Bistrita, cu un umor negru, impresurat de ganduri stavilite intre sinapse de oboseala unui ciclu de 24 de ore nedormite, inghesuit intre sacru si profan pe bancile abia lacuite ale sinagogii evreiesti din regiunea Nasaudului, am ascultat vreme de 30 de minute satira nemteasca a oficialitatilor judetului. Ravnitele discursuri molcome, trase prin gamalia unui ac de tiparele clasice, staruite de sabloanele antice, intodeauna motivationale si unse cu spray lacrimogen, spre a conchide in ritm trohaic un monolog sters de o muzica ambientala. Altii, cei mai multi de altfel, au prestat, in folosul olimpicilor nationali prezenti la balul serenadelor tardive, bineinteles, servicii care sa onoreze ministerul si inspectoratul, de al caror prestigiu depind atat de mult... Si au incheiat cu o "glumitza" olteneasca pentru a amuza zambetele sinucigase ale asistentei. Ahtiati dupa expresiile somptuoase, care sa dea ton aprecierilor noastre, si ale comisiei de priviri aruncate spre jocul de cuvinte, au mai scapat cateva nefacute... Am "mirosit tusul tiparului cu narile sufletului", cum altfel (?!), si am mai facut si altele, memorabile de fel, dar care imi repugna, iar memoria le-a reprimat...

Partea a II-a a "spectacolului de lumini", insa, a fost un real succes. Dorohoiul s-a obosit, pe neasezate, sa ne trimita o reprezentanta de seama: doi fichori, ca atati or mai ramas, componenta unei trupe prea putin mediatizate astazi, din pacate...Fara Zahar. O prezenta acida pentru mintea noastra neantrenata, un text ce emana nonconformism, o muzica adaptata, originalitate, doua voci ce se acordeaza reciproc prin alternanta trilurilor melodioase care imbraca mesajul promovat de ei intr-o cojoaca numa' buna di pus pi cingatoare. Tot ce ascultam acum e comercial, pentru ca se vinde bine, pentru ca se conformeaza cursului monoton al vietii pe care o ducem, prea cocolositi de rutina pentru a mai sesiza penumbra sub care dormim, si lumina rece sub care traim. O ironie la adresa aspectelor firesti si deformate ale realitatii cotidiene surprinse intr-un dialog versificat cu publicul. O muzica, o satira care se refracta prin porii sufletului si ai ratiunii, sub unghiurile catadicsite de filtrul fiecaruia. Anihileaza spiritul de turma care zace latent sau activ in fiecare dintre noi.

Va invit sa-i ascultati si sa dati un share mesajului lor!!