Ce-a fost CFR-ul odată (Căile Ferate Române) şi ce a ajuns acum. Un adevărat storcător de bani uzat.
Nu cred că mai
încape vreo urmă de îndoială că preţul biletelor este în antiteză cu serviciile
oferite. Sunt ca 2 părţi opuse ale aceleiaşi monede. Confortul şi viteza
trenurilor coboară foarte mult standardele companiei CFR S.A., dar nu şi preţurile.
Se pare chiar că această scădere a confortului în trenurile din România a
crescut preţurile. Vagoanele s-au degradat şi au ajuns să-i încurce pe
călători, aceştia făcând următoarea calificare: IR (interregio) = R (regio),
iar R = mărfar. Însă cei de la CFR vin repede şi pun plăcuţe pentru a nu se mai
produce încurcături. Un singur lucru face ca această calificare să pară
corectă, şi anume că, spre exemplu, un IR este IR: preţul. Acesta parcă ne mai linişteşte
cu privire la condiţiile pe care le-am “putea” găsi. Evident că, în aceste
circumstanţe, toată lumea preferă un bilet la un tren IR decât la un tren R mai
mult pentru faptul că ar trebui să ajungă mai repede. Însă de cele mai multe
ori avem plăcerea de a vedea că Personalul (astazi Regio) parcurge acelaşi
traseu cu un IR în acelaşi timp. Dar, totuşi, preţul este considerabil mai
mare.
Să fie oare vinovate
doar furturile de cabluri şi segmente de cale ferată? Oare cea mai bună soluţie
pentru a păzi calea ferată sunt jandarmii? Toată această poveste pare a fi
scenariul unei deturnări de tren sau al unui atac terorist. N-ar fi mai bune oare
nişte camere video în zonele cu generatoare electrice cu ajutorul cărora să
poată fi identificaţi hoţii? Întrebări peste întrebări. Poate...prea multe
întrebări. Răspunsuri date în van şi, totuşi, foarte puţine, iar soluţii nici
atât.
Tocmai din pricina
acestui lucru s-a produs degradarea reţelei feroviare care a dus la scăderea cu
până la 20 de km/h a vitezei medii cu care trenurile române străbat patria mamă.
Poate că, într-adevar, fondul alocat anual întreţinerii şi reparaţiilor căii
ferate este prea mic, însă, înclin să cred că, de fapt, nu este gestionat cum
trebuie. Directorul general al CFR S.A., George Micu, face afirmaţia
cuprinzătoare cum că “infrastructura feroviară are nişte performanţe tehnice
sub nivelul aşteptărilor”. Eu, unul, ţin să spun că nici măcar într-un mod
ironic sau zeflemitor nu putem spune ceva de performanţe. Fiindcă sensul de
bază al acestui termen a depăşit cu mult, de ceva vreme, condiţia actuală a
companiei feroviare.
Tot acesta
susţine că din cei 10.000 de km. de cale ferată care se află în administraţia
companiei CFR, cu banii primiţi ar putea reînnoi 22 de km. de cale ferată.
Deci, infrastructura feroviară din România este cu 10.000 – 22 de ani în urmă
faţa de sec. XXI. O singură întrebare: unde se duc banii pe care noi îi dăm pe
bilete? (parcă pentru un tren express). Probabil că cei de la CFR doresc, prin
preţurile inaccesibile şi prin serviciile proaste să reducă rata
sedentarismului din România. În condiţiile actuale poate fi considerat un fapt
inerent, fapt dovedit de trenurile tot mai goale care circulă pe plaiurile
româneşti.
Pe de altă parte,
o altă neregulă pe care cei de la CFR se pare că nu o sesizează ar fi o
pancardă pe care scrie: “Gara CF”. Având în vedere că este amplasată într-un
orăşel din judeţul Harghita, judeţ în care românii sunt minoritari şi, totuşi, ar trebui să-şi apere drepturile, asta nu ar trebui să ne mai mire. Dacă nu aţi
sesizat problema, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să scrie: “Gara CFR”
(că doar sunt Căile Ferate Române, nu?).
