Ce înseamnă Bacalaureatul pentru elevi

    Ei bine, s-a încheiat şi această sesiune a examenului de Bacalaureat. E trist. Eu unul am rămas cu un gust amar şi după această sesiune. Nu cred că e încă vremea să ne lăudăm. 12 procente nu reprezintă, din nefericire, un real progres în cazul de faţă. Bine, bine, dar tot prost! 55% promovabilitate... E clar că suntem departe de un procent onorabil. Oricât ne-ar ridica nivelul liceele bune, cele de top, liceele tehnologice ne trag în jos. De ce? Fiindcă balanţa nu e nici măcar în echilibru, dar să mai încline către bine.

                                        

     Ce e bine însă, este că există încă spiritul optimist, nu? Dacă nu iau BAC-ul acum, îl iau în toamnă sau plec la muncă, oricum mi-a ajuns de atâta şcoală! Aceasta este percepţia tinerilor. Percepţie care, însă, nu are nicio logică şi nicio bază fundamentală. Din moment ce nu ai reuşit să iei BAC-ul nici măcar cu o notă minimă, este clar că şcoala nu te-a preocupat aşa mult. Şi să te saturi de ea în acest caz e destul de grav. Înseamnă că acel om oboseşte foarte repede din punct de vedere moral, deci, nu sunt prea sigur ce va face la bătrâneţe!

     Dar, oare, la ce ne mai putem aştepta când domnul ministru “decât” al educaţiei nu se descurcă în ale exprimării şi se împleticeşte în sensurile limbii române? De altfel, sistemul educaţional din România este extrem de şubred şi cade de ceva vreme parcă într-un abis. Dar când învăţământul românesc va ignora forţa gravitaţională? Este prematur să ne exprimăm într-o astfel de situaţie, întrucât răspunsul la această întrebare este incert şi rămâne un mister. Dar ce trage în jos sistemul de învăţământ românesc? Păi, elevii entuziaşti care primesc note de 1 şi 2 (pe sistemul: mai bine ceva decât nimic!), elevii trişti, supăraţi pe viaţă, dar cu aceleaşi rezultate remarcabile...

     Oricum, ce să mai cerem de la elevi (înafară de bani pentru a promova examenul), când avem chiar şi profesori analfabeţi sau oameni care se bâlbâie în prostia lor, însă ne fac cinstea de a-i vedea la televizor? A, şi apropo de bani. Şpaga şi mita fac oare obiectul muncii noastre? Nu, dar e mai simplu. Şi, oricum, criza asta ne ruineaza pe toţi...economic. Eu nu am înţeles niciodată treaba asta. Pentru că e de neînţeles. Am ajuns să cred că singura soluţie ar fi transformarea liceelor cu rezultate proaste în licee militare. Sau, cel puţin, parţial. Poate o instrucţie militară în pauze... Ar fi singura soluţie. Este una radicală, dar, poate de asta este nevoie.

     Deci, este clar că nici cu Bacalaureatul nu stăm bine. Cei de la liceele bune, o dată ce şi-au dat bac-ul, pleacă în străinătate. Ştiu că aici nu am putea avea un viitor aşa bun ca în alte ţări, însă, eu unul nu voi pleca, fiindcă nu cred că “fuga” este o soluţie. Îmi voi face un viitor bun aici şi aşa vă sfătuiesc şi pe voi! De ce? Pentru că împreună putem schimba soarta acestei ţări încropită de actuala conducere. Şi astfel, ne-am putea face un viitor frumos ca în alte ţări. Dacă nu o facem noi, atunci cine?!

P.S. Acest articol este de factura pur personala!!

Vizitati si paginile poezii personale  muzica-chitara  Romania

Consecinţele unui examen uşor

Rezumat: Se ştie deja că subiectele la examenul de Evaluare Naţională au fost mai uşoare decât de obicei, mai uşoare decât ar fi normal. Promavabilitate de 78% , cu 10 procente mai mare decât cea de anul trecut. Oficialii susţin că totul se datorează celor doua simulari, dar adevarul susţinut de mai mulţi este altul. Însă se pare că anul acesta matematica nu a mai făcut probleme elevilor. Este trist faptul că, totuşi, au existat elevi şi cu note de 1!

    Sunt subiectele uşoare de la examenul de Evaluare Naţională cea mai viabilă, cea mai bună soluţie pentru a creşte promovabilitatea? Aceasta rămâne întrebarea al cărei răspuns noi elevii şi nu numai, îl aşteptăm. Este interesant faptul că încă trăim, poate fără să realizăm, într-un mare cerc al mincinoşilor. Minciuni care curg fără încetare chiar şi în domeniul educaţiei, ştiind că, în mod normal, dar, evident, ipotetic vorbind, nu ar trebui să aibă nicio legatură cu politica.

    Cei de la minister şi de la inspectoratul şcolar declară, fără nicio urmă de ezitare, că anul acesta s-au văzut rezultatele a două simulări, rezultate care se oglindesc în cele 10 procente adăugate la cele de anul trecut ale promovabilităţii. Şi susţin asta, deşi este foarte evident pentru noi toţi că cel mai mare impact asupra rezultatelor de la examenul de Evaluare Naţională l-au avut subiectele simple de la proba de matematică. Şi poate un alt argument adus în susţinerea acestei opinii ar fi acela că, statistic vorbind, notele de la proba de matematică au fost, la majoritatea elevilor, mai mari cu mult faţă de cele de la limba şi literatura română. Ca să vă dau un exemplu concret: au fost peste 1200 de note de 10 la proba de matematică la nivelul municipiului Bucureşti şi, tot în Bucureşti, la mare diferenţă, 600 de note de 10 la proba de limba şi literatura română.

    Însă, în pofida a tot ceea ce am spus mai sus, nu contest faptul că simulările au jucat vreun rol în obţinerea acestor note, a acestor rezultate. Dar acest rol este unul mai mult teoretic, dacă se poate spune aşa, decât practic. De ce spun asta? Fiindcă ele i-au ajutat pe elevi să se obişnuiască cu emoţia unui examen, de altfel foarte important, dar, din păcate, asta şi cam atât! Rezultatele de la ambele simulări nu au fost dintre cele mai bune, însă este, poate, de înţeles, dar saltul la aceste note este destul de mare.

    Cum poate un copil de 7,8 să ia 10 la examen? E destul de dubios. Nivelul unui elev se observă cel mai bine uitându-ne la media de absolvire. Cum să ne mai ştim adevăratul nivel în condiţiile acestea. Nici nu ne putem lăuda prea mult cu notele de 10 decăt dacă – şi asta în mod cert – avem o medie de absolvire a claselor V-VIII de 10 sau apropiată.

    Dar asta nu este unica problemă generată de aceste subiecte, poate, controversate. O dată cu promovabilitatea a crescut şi numărul elevilor cu 10 (din păcate, nu chiar de 10!). Şi asta nu este deloc bine pentru elevii cu medii mari care, mulţi dintre ei nu vor mai avea posibilitatea să intre la liceul pe care şi-l doresc , din cauza unei concurenţe foarte mari (“Subiectele-s uşoare, iar concurenţa-i mare”).

    Având în vedere situaţia actuală, preconizez că ultima medie de admitere a tuturor liceelor va creşte cu cel puţin 10-15 sutimi. Astfel că şi anul acesta am încheiat o sesiune de examene chiar mai controversată decat cea de anul trecut, dar eu spun că, cel putin în acest an, este în mod justificat o sesiune controversată.

    Şi, nu! Răspunsul este nu! Nu cred că subiectele uşoare sunt cheia succesului în creşterea promovabilităţii. Ar trebui ca cei care aprobă aceste subiecte să devină mai “lucizi” şi mai corecţi. “Luciditatea” aceasta în astfel de cazuri, este adevărat, asigură imprevizibilul, dar şi certitudinea vieţii noastre, a viitorului nostru depinde de această decizie a lor.

    Prin situaţia creată, singurul lucru realizat, este conturarea unei naturi distructive a culturii noastre şi, în general, a învăţământului din România.