Cafeaua a fost, este si va fi
un element principal si pe deplin satisfacator in situatii de epuizare timpurie
sau desteptari tardive. Cati dintre noi nu am gustat, oare, macar o data din
puritatea gustului sau mulcomit in intelesuri culinare multiple? Betia de arome
invocata de consistenta ori continutul cafelei te poarta in povesti fermecate,
in toata dreptatea cuvantului, fascinante. Magia Craciunului este in mod cert
regasita in plosca de cugetari dulci-amarui a acestui lichior al diminetilor
tarzii. Disipand ferm atmosfera de somnolenta acuta, contagioasa sau chiar
epidemica, ce-i drept, in situatii intalnite mai rar, cafeaua ramane un reper
al multor relatari pline de duh, pline de farmec si decurgand in stari inlesnite
de te miri ce superstitii. Cunoastem pe deplin o alta intrebuintare, poate, mai
controversata a cafelei, care a venit din dorinta de a castiga pe drept legal
un ban "cinstit" intr-o lume ostila, intr-o societate care cu greu
mai pune la dispozitie oamenilor un trai decent. La ce altceva as putea face
referire daca nu la ghicitul in zatul lichidului castaniu. Insemnatatea acestor
practici ne demonstreaza ca ea este cea care ne ofera, pana la urma, o alta
viziune asupra vietii si ne trezeste din zbuciumul viselor.
Eu, personal, nu beau frecvent
cafea, insa am o serie oarecum nuantata de evenimente, de altfel, memorabile,
cel putin pentru mine, legate de aceasta. Intalnirile la ceas de seara cu
amicii implica, in mod evident, un constituent necesar in combaterea picotelii
aparute atunci cand chiar nu este cazul. Intamplarea a facut ca o astfel de
intrevedere cu prietenii sa dureze, din varii motive, in speta, irelevante,
pana la despicarea spicelor aurii, luminoase ale zorilor. In seara ce tocmai se
scursese printre acele timpului, petrecusem momente eterne in simbolul
scantaietor al clipelor erei alb-negru, centrul istoric al Capitalei. Fiind o
sarbatoare importanta, inscrisa cu pregnante caractere latine si dacice in
filele cartilor de istorie urbana a Romaniei, Zilele Bucurestiului, ne lasam
purtati prin valurile de multimi, la diferite spectacole, iar in lumina
plapanda a felinarelor, strazile abundau de chiote si fericire. Aveam sa ne
perindam pe la toate targurile, dansurile si concertele organizate, ore
intregi. Ajunsi acasa pe cand ticaitul ceasornicarului batea parca repetitiv in
jurul orei 00:00, ne-am decis sa mai staruim ceva timp la discutii. Si, iata
cum, vorbele rostite in termeni uneori galanti, alteori doar amuzanti ne-au dus
catre opresantele ore ale diminetii de luni. O noua zi, o noua saptamana ce se
anunta mai solicitanta ca oricand. Buimaciti de circumstantele teribile in care
ne aflam, am sorbit tacticos cateva guri de cafea. Era prea devreme, desi,
aparent, prea tarziu pentru a (mai) avea energia necesara si macar a unei
hraniri cu doua-trei inghitituri. Nu mai aveam vreme. Timpul ne purtase prea
departe, asa ca am umplut o sticla cu un amestec dubios de cola si cafea... Nu,
mi-am dat seama ca era prea mult. Ajungea un suc usor colorat cu putina cafea.
Prepararea acestei licori
revigorizante este destul de greu de realizat sub conditia de a satisface
gusturi cat mai pretentioase si mai rafinate. Cafeaua facuta la ibric inmoaie
simturile si le adoarme in visare, le determina ca prin diferite impulsuri
nervoase sa recite povesti si poezii antice. Si eu o pregatesc adesea la ibric,
in mod clasic, traditional, arome fierte la foc mic sub egida unei retete
curente: la un litru de apa, 6 lingurite de cafea si 5 de zahar. Insa cu timpul
am retinut utilitatea folosirii unui aparat performant, fiindca tehnologia
evolueaza pe zi ce trece mai mult si ne impulsioneaza, ne ofera un imbold spre
a aborda in mod profesionist pana si banala cafea. Lumea, astfel, o
bagatelizeaza pentru ca nu da impresia unei componente esentiale prezente in
bucatarie. Dar parfumul intens al unui expresso ne obliga sa ne dezicem de
astfel de afirmatii. Continutul "timid" a 7 grame de cafea la 30 de
ml de apa schimba setul de arome in care ne gadila fragilitatea papilelor gustative
daca inlocuim apa cu laptele, esenta dulce a naturii, mai ales atunci cand
dispunem de un expressor de cafea performant.
P.S. Articol publicat in cadrul competitiei SuperBlog 2014!
Foarte interesanta tema, si o abordare pe masura! Felicitari!!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult. Am incercat sa fie cat mai stilizata si interesanta.
RăspundețiȘtergere